pause
pau|se
[CO]
-
s.f.
interval di timp vueit, libar o ancje dedicât a alc altri jenfri dôs dadis di timp di une cualsisei ativitât:
il vin, cuant che nol è bivût cun pause, / al devente dei mâi la prime cause (Pieri Çorut, La sdrondenade in Autun);
ogni tant il mestri [de corâl] al scugnive ordenâ une pause, e alore il trop si butave intor de stue (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
Sin. fermade
, interuzion
, interval
, soste
, sospension
, ferme
, jenfri
, ripôs
, polse
-
moment che no si fevele:
e fevele cuntune persone che jê no viôt. Ca e là, tal discors, cualchi pause, par fâ capî che intant e fevele chê altre persone (Bruno Paolo Pellarini, Comari 'Sese)
-
timp vueit jenfri dôs parts di un spetacul, di un incuintri sportîf e v.i.
-
s.f.
[TS]
mus.
fermade dal sun o dal cjant segnade inte notazion musicâl
Sin. polse
-
s.f.
[TS]
mat., stat.
toc di diagram cartesian, che si davuelç in maniere paralele al as des assissis
Sin. polse