parturî  par|tu|rî  [AF]

  1. v.tr. (ancje ass.) di femine o di animâl di ses feminin, dâ in lûs un frut o un piçul:  Lise e veve parturît Titute, un frutìn che al jere une rose, san e biel, svearin come un luiar (Pieri Menis, Chei di Muraie)
    Sin. dâ a lûs , dâ in lûs , disgravâsi , fiâ , fiolâ , parî , prolî , fâ
  2. v.tr. (fig.) di lûc, jessi chel di origjin di cdn. o di alc:  a son rivâts fint al confin dal mont […] par vuadagnâsi un pan stentât e insigûr, cu la prospetive di no podê tornâ nancje di muarts a polsâ in chê tiere che ju veve parturîts (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
  3. v.tr. (fig., ancje scherç.) creâ, produsi cul cjâf, cul talent:  culì no si trate plui di parturî bielis ideis implantadis par aiar, si trate di tradusilis in disposizions precisis (Josef Marchet, Fûr cui che i tocje)
    Sin. creâ , ideâ , petâ , produsi
    1. vê tant che efiet, tant che consecuence:  al sucêt simpri cussì; l'odi al po parturî nome odi (Pieri Menis, Sul agâr)
  4. v.tr. (fig., ancje ass., pop.) lâ dal cuarp:  al jere impegnât a parturî tal cabôt dongje dal ledanâr (Checo Tam, Sense)
    Sin. cagâ , cjiâ , lâ dal cuarp
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl