meti impins    [CO]

  1. loc.v. fâ che alc o cdn. al stedi impins, dret, verticâl e v.i.l'om al respirave a slancs cu la muse te jerbe. - Dulà lavistu? … Ce âstu non? - i domandà cence durece. Nol rispuindeve. I alpins jal meterin impins denant di lui (Pieri Menis, Sul agâr)
    Var. meti in pîts
  2. loc.v. fâ une costruziondopo che il taramot i veve sdrumade la cjase, al veve lassât che a fossin i fîs a decidi cun ce criteri meti impins chê gnove (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
    Sin. fâ sù
  3. loc.v. fâ jessi in buinis cundizions, soredut di salût, di bêçs e v.i.
  4. loc.v. (fig.) fâ che alc al scomenci a esisti, a funzionâil podê imperiâl si jere sfuarçât di tornâ a meti impins une organizazion teritoriâl coerente (Fabian Ros, La invenzion dal stât); la ai conseade di meti impins la farse dal omicidi e dal sô rapiment par podê scjampâ miôr… (Sandri Di Suald, Ah! la provincie)
    Sin. meti sù
Components: