intrunîsi in|tru|nî|si [CO]
-
v.pron.intr.
(ancje iperb., ancje fig.)
pierdi la luciditât, la capacitât di pensâ:
a cricave in cîl la albe dal gnûf an. Il cjâf al scomençave a intrunîsi, tal stomi plen al jere dut un messedot cjalt e penç (Felix Marchi, Mandi, Crodie!)
Sin. confondisi , confusionâsi , sturnîsi , instupidîsi , imbacuchîsi , inçussîsi , imbambinîsi , insemenîsi