imbacuchîsi  im|ba|cu|chî|si  [BF]

  1. v.pron.intr. pierdi la cundizion normâl di inteligjence, razionalitât, percezion de realtât, prontece tal reagjîal spiete che la principesse a si buti par durmî e che si imbacuchissi (Dolfo Zorzut, Bisugne nassi cu la cjamese!)
    Sin. imbacucâsi , instupidîsi , incocalîsi , insemenîsi , imbambinîsi , imbaucâsi
  2. v.pron.intr., v.pron.tr. cuvierzisi cun tancj vistîts o cuviertis o altri par parâsi dal frêt
    Sin. tapossâsi , taponâsi , intapossâsi , intabarossâsi , tabarossâsi , imbacucâsi
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl