imbacuchîsi
im|ba|cu|chî|si
[BF]
-
v.pron.intr.
pierdi la cundizion normâl di inteligjence, razionalitât, percezion de realtât, prontece tal reagjî:
al spiete che la principesse a si buti par durmî e che si imbacuchissi (Dolfo Zorzut, Bisugne nassi cu la cjamese!)
Sin. imbacucâsi
, instupidîsi
, incocalîsi
, insemenîsi
, imbambinîsi
, imbaucâsi
-
v.pron.intr., v.pron.tr.
cuvierzisi cun tancj vistîts o cuviertis o altri par parâsi dal frêt
Sin. tapossâsi
, taponâsi
, intapossâsi
, intabarossâsi
, tabarossâsi
, imbacucâsi