insemenîsi  in|se|me|nî|si  [CO]

  1. v.pron.intr. pierdi la inteligjence, la capacitât mentâl o fâ alc che nol fâs pensâmi pareva che il balon na volta al fos par divertîsi, e che dopo al fos par no pensâ, par insemenîsi a custionâ di un rigôr (Alberto Luchini, Li di Sandra a li nouf di sera)
    Sin. instupidîsi , imbambinîsi , inçuchîsi , imbarlumîsi , incuchîsi , sturnîsi , incucâsi
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl