insemenîsi in|se|me|nî|si [CO]
-
v.pron.intr.
pierdi la inteligjence, la capacitât mentâl o fâ alc che nol fâs pensâ:
mi pareva che il balon na volta al fos par divertîsi, e che dopo al fos par no pensâ, par insemenîsi a custionâ di un rigôr (Alberto Luchini, Li di Sandra a li nouf di sera)
Sin. instupidîsi , imbambinîsi , inçuchîsi , imbarlumîsi , incuchîsi , sturnîsi , incucâsi