imbambinîsi im|bam|bi|nî|si [CO]
-
v.pron.intr.
pierdi la inteligjence:
la droghe ti fâs imbambinî dal dut (AAVV, Sul florî)
Sin. instupidîsi , insemenîsi , incoionîsi- (fig.) no doprâ o no disvilupâ la inteligjence: pierdi timp a imbambinîsi denant de television (AAVV, Sul florî)