interiôr  in|te|ri|ôr  [AF]

  1. adi. dal didentricuant che vegnin dei cjars cjariâts di fen, stran o similis cjossis o pûr un careton cuviart, la vuardia esteriôr aviserà la vuardia interiôr (Antoni Brumat, Compendi di ducj i contegnos pal soldât comun tant in guarnigjon, come in cjamp devant il nemì, cul zurament e i articui di vuera); la «regjon» e à i siei confins segnâts de comunance etniche e culturâl, e no po vê gole di fâ vueris par tirâ dentri altre int; e je voltade par didentri, strument di svilup interiôr e pacjific (Josef Marchet, Europe regjonaliste)
    Sin. dentri , didentri , interni
  2. adi. de psicologjie o de spiritualitât de personedi indulà ur vignivie chê serenitât dentri vie che ur leieve intai voi, chê gjonde interiôr che plui che fâju someâ a fantasimis ju faseve parê agnui? (Franca Mainardis, Grivôr); ma al reste simpri il desert interiôr, là che la anime si inflapìs e e pendole come une plante cence aghe (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
    Cfr. intim , spirituâl , psicologjic
  3. s.m. part che e je dentrital interiôr dal locâl a jerin pocjis personis (Sergio Cecotti, Il President)
    Sin. dentri , didentri , interni
    1. [CO, TS] becj., gastr. complès des vissaris, dai orghins dal pet e de panze di une bestiee si vadin rustint al sagri altâr / ju interiôrs sul spêt (Zuan Josef Busiç, La Gjeorgjica di Virgjili)
    2. (scherç.) ancje complès des vissaris di cdnun fûc divoratôr da fin ae gjonde, / de Sdenteade intache i interiôrs, / svole fin ai cerviei e ju circonde, / po tonant ju sparnice in mil vapôrs (Toni Broili, I trucs furlans 1847)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl