didentri  /-é-/  di|den|tri  [AF]

  1. av., prep., adi.inv., s.m.sing. viôt dentri i partîts in chest moment a àn tantis altris rognis didentri e difûr, che no puedin pierdi timp daûr di chestis cagneris (Josef Marchet, Votazions regjonâls); "No vignîs ancjemò, ce spietaiso" i sberle 'Sef stant didentri (Dolfo Zorzut, La furlane); inte bande didentri dal sfuei di cuvierte al è scrit «Dono del prof. Volf» (Zorç Cadorin, Doi autografs di Toni Broili framieç dai manuscrits furlans di Berlin conservâts a Cracovie); al spiete che de glesie al rivi il sun dal campanel didentri (Gianfranco Pellegrini, Torse Sand Creek); a ricorin i temis de maternitât, de caritât, de solidarietât, de atenzion a chel altri, che a rivin dal didentri dal artist (Erika Adami, Lis stradis de anime di Franco Maschio)
    Var. didrenti