ingruessâsi 
          
      in|grue|ssâ|si 
      [CO]
      
        
        - 
v.pron.intr.
(ancje fig.)
deventâ plui grues, plui grant, plui sglonf e v.i.: 
a lis cevolis, cuasi maduris, si stuarzin lis gjambis par fâlis ingruessâ sence che florissin (Emilia Baldassarre, Ort e cusine); 
riui destinâts a ingruessâsi fintremai che a deventin roiis che a puartin ai flums une aghe che cuissà dontri che e rive e cemût che e fasarà, dute, a rivâ là vie dal mâr (Franco Marchetta, Madalene); 
e je une schirie di informazions che si ingrume di continui te mê ment, si ingruesse simpri plui e prime o dopo e ven fûr (Checo Tam, La maree nere)
Sin. ingruessîsi
Var. ingrossâsi
- 
deventâ plui gras: 
di cualchi timp si jere cussì ingruessade che no veve nuie ce metisi intor (Nello Malisano, Di cramars a crumîrs)
Sin. meti sù
, meti dongje
, ingrassâ
, ingrassâsi
, butâ sù
, ingruessîsi
 
 
        
        - 
v.pron.intr.
(pop.)
spec. di femine o di mascje di animâl, puartâ indevant la gravidance
Sin. ingruessîsi