ingrassâsi  in|gra|ssâ|si  [CO]

  1. v.pron.intr. deventâ gras o plui graso ai tacât a mangjâ misdì e sere paste sute par ingrassâmi un fregul (Arturo Feruglio, El sardelon); cul stâ simpri dibant al si ere tant ingrassât che un brâf muridôr di Monastîr al veve scugnût slargjâi dutis lis puartis (Guido Michelutti, Il capostazion di Bielvedê)
    Sin. ingrassâ
  2. v.pron.intr. (fig.) deventâ plui siôr, ingrumâ ricjecis, sostance, patrimonila proprietât si sfruçonave un bocon a la volte, e il fatôr si ingrassave ogni dì di plui (Gianni Gregoricchio, Îr e doman); chei dongje a si ingrassavin simpri plui e alc dal lôr bielstâ al travanave ancje in Friûl (Francesc Placerean, Cuintristorie dal Friûl dal 1866 fint in dì di vuê)
  3. v.pron.intr. (fig.) jemplâsi di sodisfazion, di contentece, di bon umôrducj a fasevin di sì cul cjâf e a saludavin mestri Checo, lant fûr de buteghe e lui, fasint fente di no dâur bade, si ingrassave di un chilo (Roberto Ongaro, Cretevierte); biât omp, si ingrassave a fuarce di ridi (Alan Brusini, Un dai pôcs)
  4. v.pron.intr., v.pron.tr. cuinçâsi, cuvierzisi, lubrificâsi o sporcjâsi cul graszirin planchin, planchin sul spêt i uciei, / si ingrasse la polente ta golose (Alfonso Deperis, Autun)
    Sin. onzisi