ingordisie
/-dì-/
in|gor|di|si|e
[CO]
-
s.f.
il jessi ingort, il volê mangjâ cun brame:
e jere maraveade de mê ingordisie tal mangjâ (Pierluigi Visintin, Friûl e furlans te Histoire de ma vie di Giacomo Casanova)
Sin. gole
, ingordigjine
, ingorditât
Cfr. fam
-
s.f.
il volê vê, cjapâ, possedê cun brame:
a varessin slungjadis lis lôr mans plenis di ingordisie, seneosis di dut, parsore lis nestris aghis, i prâts, i boscs, e nus varessin robât chel che nus partignive (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
Sin. brame
, voie
, gole
, desideri
, fam
, sêt
, ingordigjine
, ingorditât
