incoragjâ in|co|ra|gjâ [CO]
-
v.tr.
fâ che cdn. al vedi plui cûr, plui fuarce di anim tal fâ alc:
nol lave indenant e alore Fabret, seneôs di savê, lu incoragjave: "Sù, sù, Nart, cirît di fâsi fuarce, contaitmi dut [...]" (Roberto Ongaro, Il muc)
Sin. incoragjî , sburtâ , incitâ -
v.tr.
favorî une azion:
promovi, incoragjâ e judâ iniziativis di caratar caritatevul, sociâl culturâl e ricreazionâl (Ivan Cargnello, La fuarte comunitât furlane dal Canadà)
Sin. sburtâ , judâ , promovi , prudelâ