inçussî in|çu|ssî [CO]
-
v.tr.
sbassâ lis capacitâts mentâls o la sveltece tal fâ, tal reagjî, soredut par vie de lûs, de sium, dal alcul e v.i.:
il soreli lu veve inçussît, e cumò i pareve di resurî tal fresc e te pâs (Mario De Apollonia, Il timp par ledrôs);
une politiche cun chest velen intorsi e inçussìs la int, le imbroie (Francesc Placerean, Cuintristorie dal Friûl dal 1866 fint in dì di vuê)
Sin. instupidî , sturnî , inçucjâ , inçuchî , imbambinî , incocalî , imbarlumî , indurmidî
