imbusâsi  im|bu|sâ|si  [CO]

  1. v.pron.intr. lâ intune buse o intun puest strent o platât:  di pôre che lis striis lu cucassin, al tornà a imbusâsi inte barcje (Luigi Gortani, Un paîs misteriôs); un scriç al scjassave la code su la rame plui basse di un pin [...]. Al ste a cjalâlu fin che si imbusà jenfri i baraçs (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl)
    Cfr. impirâsi , imbissâsi , ficjâsi , platâsi , scuindisi
    1. ancje di alc di inanimât, finî intun puest che no si sa dulà che al è, no jessi cjatât:  "No si po cjatâ in nissun puest chê benedete di ricete [...] cui sa dulà che e je lade a imbusâsi" (Bepo Marion, Il canocjâl de contesse)
      Sin. lâ a finî , ficjâsi
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl