imbusâsi  im|bu|sâ|si  [CO]

  1. v.pron.intr. lâ intune buse o intun puest strent o platâtdi pôre che lis striis lu cucassin, al tornà a imbusâsi inte barcje (Luigi Gortani, Un paîs misteriôs); un scriç al scjassave la code su la rame plui basse di un pin [...]. Al ste a cjalâlu fin che si imbusà jenfri i baraçs (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl)
    Cfr. impirâsi , imbissâsi , ficjâsi , platâsi , scuindisi
    1. ancje di alc di inanimât, finî intun puest che no si sa dulà che al è, no jessi cjatât"No si po cjatâ in nissun puest chê benedete di ricete [...] cui sa dulà che e je lade a imbusâsi" (Bepo Marion, Il canocjâl de contesse)
      Sin. lâ a finî , ficjâsi
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl