impirâsi 
          
      im|pi|râ|si 
      [CO]
      
        
        - 
v.pron.intr., v.pron.tr.
colpîsi, sbusâsi cuntune ponte, spec. passantsi fûr par fûr: 
«Sâstu parcè che Edipo si impirà i voi cuntune gusiele? [...]» (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
Sin. forâsi
, foropâsi
, infilzâsi
, insfilzâsi
, sfilzâsi
, sbusâsi
, strapassâsi
- 
restâ trapassât tun ogjet a ponte: 
e jere sbrissade su la ringhiere de balconade e, colant par daûr, e jere lade a impirâsi propit su chel fier (Adriano Nascimbeni, Une brute dì)
 
 
        
        - 
v.pron.intr.
jentrâ dentri sbusant: 
[l'am di pescjâ] si jere impirât tal mieç de mê man, e il sanc al coreve (Lucio Perès, A pescje tal suei); 
trê cuatri chilos di fiar açalin, molâts jù cun dute viamence, a vadin a impirâsi, travanât il scjapin dal scarpet, propit a taco dal dêt poleâr dal pît çamp (Osiride Secco dai Juris, Par colpe di un massalâr carulât)
Sin. ficjâsi
, jentrâ
, lâ dentri
, penetrâ
- 
(fig.)
lâ traviers di un puest strent o traviers di plui robis: 
si jevà sù e, rasant la parêt, si impirà daûr de tende che e taponave une des jessudis di sigurece (Fabian Ros, Un piçul particolâr); 
e, prin che il troi si impiri pe ultime volte tal penç, o cjali il slambri grant de grave, e o sai dulà che o soi (Stiefin Morat, Donald dal Tiliment)
Sin. imbusâsi
, ficjâsi
, jentrâ
, lâ dentri
, penetrâ
 
 
        
        - 
v.pron.tr.
metisi intor alc li che e jentre une part dal cuarp: 
in scuadre cun me a saran dîs imbulonâts orincorinco che no savaran nancje impirâsi lis scarpis (Stiefin Morat, Donald dal Tiliment); 
si jere impirât la gjachete par tornâ a cjase che e jere ore (Fabian Ros, La rambe)