imbatisi
/-à-/
im|ba|ti|si
[CO]
-
v.pron.intr.
cjatâ par câs cdn. o ancje alc:
nel at che concentrât dut in me stes / fasevi i miei riflès, / mi imbat in pre Zuan, / vêr galantom (Pieri Çorut, Il nestri dolôr in muart del Arcivescul Zacarie Bricito);
Subit fûr, si imbatin in Serafin che al stave tornant a cjase e che ur domandà: «Dulà laiso?» (Meni Ucel, Il salam)
Sin. cjatâsi
, intivâsi
, intopâsi
, scuintrâ
, scuintrâsi
, inclapâsi
-
ancje cence complement, cun reciprocitât o in riferiment a une situazion fortunade o disfortunade:
"Cjo!, al è dificil imbatisi juscj [tra om e femine]" (Costantino Smaniotto, Maridâsi...!?)