gucjel  /-èl/  gu|cjel  [BF, TS]

  1. s.m. artes. bachete turnide e cuntune buse, che si ferme tor di un flanc e li che si impire o si ponte un fier di gucje, o altri imprest cun altre forme ma cun chê stesse funzionce mo ur puartistu [sante Luzie]? Une sclope? / No no: miei un cjaruçut / cul so brâf mussut di stope / e une biele scorie, al frut. / Par chês altris la pipine, / che si intint, cu un cjapiel stramp; / e un gucjel a la grandine, / che si impari a fâ il leamp (Ercole Carletti, Sante Luzie di guere)
    Sin. crucjel , gucjet , canul2 , crucjet , fuset , gucjarûl , cagnôl , cjanul2 , gugjâr
    Var. gugjel
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl