gucjel
/-èl/
gu|cjel
[BF, TS]
-
s.m.
artes.
bachete turnide e cuntune buse, che si ferme tor di un flanc e li che si impire o si ponte un fier di gucje, o altri imprest cun altre forme ma cun chê stesse funzion:
ce mo ur puartistu [sante Luzie]? Une sclope? / No no: miei un cjaruçut / cul so brâf mussut di stope / e une biele scorie, al frut. / Par chês altris la pipine, / che si intint, cu un cjapiel stramp; / e un gucjel a la grandine, / che si impari a fâ il leamp (Ercole Carletti, Sante Luzie di guere)
Sin. crucjel
, gucjet
, canul2
, crucjet
, fuset
, gucjarûl
, cagnôl
, cjanul2
, gugjâr
Var. gugjel