fufe  fu|fe  [CO]

  1. s.f. (fam.) pôre, emozion causade di alc che al ven sintût tant che un periculchês [miliziis] civichis là jù, cuntune fufe / che no ti dîs, scjampavin vie: «Scjampìn», / al dîs Gradine, e vie come un sassin / butant intal fossâl armis e scufe (Pieri Corvat, El cuarantevot); al improvîs a vignì la Muart par cjolilu. A mancjà pôc che da fufe no i sbrissàs il mescul fûr di man (Luigi Gortani, Meni Fari)
    Sin. pôre , spavent , spac , spaghet , spali , piu piu , momò , sbigule