spali  spa|li  [AF]

  1. s.m. cuarde sutile, dispès di cjanaipe, ma ancje di cualsisei altre fibretun pac leât cul spali, al veve cjatadis lis cjartis des confraternitis dal paîs (Alan Brusini, Par stradis lungjis); al rivà il marangon e lu misurà cuntun spali, par fâi la casse (Pieri Menis, Il fi de Rosse); taiâ a fetis la polente cul spali (Ivano Urli, Storie di Vera)
  2. s.m. (fig., coloc.) emozion imburide causade di alc che al ven sintût tant che un periculpar une reson o par chê altre a àn cjapât un fregul di spali. Lassìnju che a sberghelin, che si sbrochin: ur passarà (Josef Marchet, Sturm und Drang)
    Sin. piu piu , pôre , spac , spaghet , spavent , momò , sbigule
Polirematichis e espressions idiomatichis