forcjàs  for|cjàs  [CO]

  1. s.m. imprest de agriculture fat di un mani lunc di len cun insom doi o plui dincj, pal solit di fier, plui grant de forcjedal cjast si bute jù il fen cul forcjàs (Franco Marchetta, Madalene)
    Sin. stangjaç
    Cfr. forchet , forcje
  2. s.m. cualsisei element o struture cuntune estremitât cun dôs o plui pontisune grande rovedone denant e une rovedute daûr, […] el careghin di sintâsi, un forciàs cui cuars par tignîsi: in sume un velocipit, come che o disevin nô scuelârs (Vico di Cec, El prin velocipit)
    Sin. glove
    1. ramaç che si divît in plui pontisi lens a slargjavin i forcjàs cuintri il nulât, pôi e vencjârs a sgriavin il cîl (Maria Forte, L'avôt)
    2. piertie di sostegn che e finìs cuntune glovecualchidun al veva tirât un fîl di fier, che a si podeva alsâ e sbassâ cuntun forcjàs, in môt che li feminis dal borc a podessin meti a suiâ (Renzo Peressini, Leo, Regina e Beta)
    3. ancje in riferiment a ognidune des pontisal scomençà cul cirî fûr un biel ramaç a forcjàs: tant lunc il len e tant i doi forcjàs (Maria Forte, Il vecjo famei)
      Sin. dint , cuar , ponte