ferbit  /fè-/  fer|bit  [BF]

  1. adi. (ancje fig.) caraterizât di fuarce, vivôr, ecitazion e v.i.e us mandi, ferbit, il salût dal cûr (Pieri Bonin, La mê barete); int che lu scuele, e impie la sô ferbide inteligjence, e indrece la sô vite di predi (Ivano Urli, Pre Gjenio)
    Sin. fuart1 , vîf , vivarôs , viament , infogât , ferbint
    Var. fierbit
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl