e pûr    [AF]

  1. coniun. cun valôr aversatîfcuant che o passi sul puint de Manganize o cjali chê cjase brute, malinconiche, basse e mâl fabricade, e pûr mi pâr plui biele di cualuncue palaç (Catarine Percude, La brût); "No sai parcè e pûr mi plasarès tant di tornâ a viodi chel om" (Pieri Somede dai Marcs, Resurezion a Pontinie); al lavorave di un scûr a chel altri, e pûr nol rivave mai a parâ jù il debit e ni a fermâlu (Riedo Pup, Vigji Brusin)
    Sin. però , ma , istès , cun dut achel , cun dut achest
Components: