disdulî dis|du|lî [CO]
-
v.tr.
movi i muscui e lis articolazions di mût che no sedin ingrisignîts o indurîts:
o voi a fâ cuatri pas par disdulî lis gjambis (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. disbramî , disleâ , disgropâ , sfrancjâ , disduliâ , disdurî , dismatî , disgrisignî
