diminuî di|mi|nu|î [CO]
-
v.tr.
fâ deventâ mancul grant, mancul numerôs, mancul fuart e v.i.:
il fonetisim ecessîf al diminuìs la autonomie de lenghe scrite tant che imprest culturâl (Xavier Lamuela, La grafie furlane normalizade)
Sin. calâ , sbassâ , ridusi -
v.intr.
deventâ mancul grant, mancul numerôs, mancul fuart e v.i.:
lis crisis a son diminuidis e tai ultins cuatri agns de sô vite nol à plui vût crisis di epilessie (Franc Fari, Il cjâf dai furlans)
Sin. calâ , sbassâsi , ridusisi