dandanâ
dan|da|nâ
[CO]
-
v.intr.
movisi di une bande e di chê altre, vê un moviment alternât:
[…] al diseve / dandanant su lis gjambis di compàs […] (Pieri Corvat, El cuarantevot)
Sin. dandanâsi
, drindulâsi
, niçulâsi
, niçulâ
, drindulâ
, trindulâsi
, dindolâ
, dindolâsi
, gondolâ
, gondolâsi
Var. dandarâ
-
v.intr.
lâ ator dibant, cence cumbinâ nuie:
l'arment plui nol rumie / va in bosc dandanant (Toni Broili, Il lunari furlan cun diviars trucs par l'an 1856);
«[…] se propi no tu vuelis lâ vie di bessôl, cjarie un di chei frutats che a van ator dandanant pal paîs, che ti fasarà compagnie» (Meni Ucel, In gjite)
Sin. torzeâ
, torzeonâ
, remenâsi
, russâ mûrs
, dandanâsi
, pendolâ