trindulâsi trin|du|lâ|si [CO]
-
v.pron.intr.
movisi di ca e di là:
ogni spi da çanche a drete / come in scune si trindule (Toni Broili, I trucs furlans 1847);
un scjap di paveis zalis e blancjis al si trindulave fra i pomârs (Domeni Zannier, La crete che no vai)
Sin. niçulâ , sdrindulâ , niçulâsi , trindulâ , drindulâ , sdrindulâsi
Var. drindulâsi