cul cûl par aiar    [CO]

  1. loc.av. cul cuarp sbassât, di maniere che il cûl al è plui adalt dal rest o cul cuarp zirât in mût che la panze e stedi parsot e la schene parsoreil lavadôr dal borc disot cu lis feminis a resentâ cul cûl par aiar (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. cul cûl insù
  2. loc.av., loc.adi.inv. in posizion ribaltade rispiet al normâl, cun parsore la part che pal solit e va parsotJacum ridint: "Che al sinti, siôr scuedarin. E je la sante veretât che jo lu pai cun chest baston". E cence dî nuie altri al voltà il baston cul cûl par aiar e a vignirin fûr i bêçs (Angelo Covazzi, Lis tassis)
    Sin. cul cûl insù , cui pîts par aiar , cui pîts insù
    1. (fig.) cun ordin savoltât rispiet a ce che al jere"Al sa, Zaneto, al cambie dut e cussì lis modis." "Ostrighe, se al cambie dut! Il mont al à il cûl par aiar […]" (Anute Fabris, A passe la scalmane)
Components: