cul cûl insù    [CO]

  1. loc.av. cul cuarp sbassât, di maniere che il cûl al è plui adalt dal rest o cul cuarp zirât in mût che la panze e stedi parsot e la schene parsoree si sint il ronfâ dal forest, che al si è zirât cul cûl insù (Alberto Luchini, Bevût)
    Sin. cul cûl par aiar
  2. loc.av., loc.adi.inv. in posizion ribaltade rispiet al normâl, cun parsore la part che pal solit e va parsotune semplice cjalderuce cul cûl insù, strucjade sore la bree da polente (Giovanni Gortani, Un gustâ diplomatic)
    Sin. cul cûl par aiar , cui pîts par aiar , cui pîts insù
    1. (fig.) cun ordin savoltât rispiet a ce che al jere"Pari, a ogni cost chistu an i voi sposâmi, ancja se i ves di voltâ il mont cul cûl insù" (Renzo Peressini, Leo e il mont)
Components: