cuintri aiar    [BF]

  1. loc.av. in direzion contrarie di chê che al sofle l'aiarpar lâ cuintri aiar une barcje a vele e à di zigzetâ
    Sin. cuintri vint
  2. loc.av. (fig.) in mût contrari di chel de tindince che e domine tun ciert moment e tune cierte comunitâtsi sa, il mont al cjamine e bisugne cjaminâ con lui, al è dibant lâ cuintri aiar (Pieri Menis, Il testament)
    Sin. cuintri vint , cuintri corint , cuintri aghe
Components: Proverbis:
  • a pissâ cuintri aiar, si sporcje i bregons