crugnâ cru|gnâ [BF]
-
v.tr.
(ancje ass.)
mastiâ cun fuarce, mangjâ alc di dûr o ancje mangjâ alc in gjenerâl:
pe fam a jevavin dal jet a dute gnot a cirîsi tal armâr un toc di pan vanzât che a crugnavin cuntun flât di aghe cjolte tal cjaldîr cul cop (Alan Brusini, Come tai romançs);
si podevin sintî a crugnâ i carûi disore, tes cjamaris (Meni Ucel, Il sunsûr)
Sin. roseâ , crustâ , crustulâ , crustinâ , crustignâ