contemplâ
con|tem|plâ
[BF]
-
v.tr.
cjalâ, osservâ cun atenzion e amirazion:
e tu dongje il roiuç, a pît di un olm / tu stavis là incjantade / contemplant la nature inamorade (Pieri Çorut, Par lis gnocis Pelôs-Boreat);
contemplâ la danze des stelis (Ercole Carletti, L'amôr vieri)
Cfr. cjalâ
, osservâ
, spiâ
-
v.tr.
osservâ o studiâ o considerâ cul pinsîr, ancje cence cjalâ o viodi:
o bon Pastôr, che la sô piore al cîr, / o Pari, che al va incuintri al fi piardût, / us contempli ancje jo nel mio pinsîr (Zuan Batiste Galeri, Il furlan a messe)
Cfr. calcolâ
, considerâ
, meditâ
-
v.tr.
vê un contignût che al pues jessi osservât, pensât, studiât:
al stave mâl par chel pinsîr che al contemplave la muart di sô mari (Roberto Ongaro, Cretevierte)