cometi1
/-mè-/
co|me|ti
[CO]
-
v.tr.
(ancje fig.)
dâ dongje doi o plui tocs o elements, in mût che a stedin tacâts in maniere precise:
"Jo e lui o vin simpri stâts cussì." E al cometè i doi indiçs des mans (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
Sin. tacâ
, unî
, zontâ
, meti dongje
-
v.intr.
(ancje fig.)
stâ dongje, stâ tacât, tacâsi cun precision:
il cjapiel nol cometeve pulît sul so cjâf come prime (Vico Bressan, Scaiis - Il Strolic furlan pal 1970);
almancul cussì e rivave a spiegâsi ce che al jere chel so mût di viodi la vite che nol cometeve cun chel dai siei paisans (Roberto Ongaro, Cretevierte)
Sin. tacâ
, leâ
, cumbinâ
, cumbinâsi
, cometisi