clupî
clu|pî
[BF]
-
v.tr.
meti alc o cdn. intun puest li che altris no lu cjatin
Sin. platâ
, scuindi
, sclupâ
, taponâ
, sclupî
, nascuindi
-
v.tr.
fâ in mût che alc no si sepi, no si viodi
Sin. platâ
, scuindi
, sclupâ
, taponâ
, parâ sot
, sclupî
, nascuindi
-
v.tr.
(fig.)
fâ che alc nol sedi in viste o che no si sinti
Sin. cuvierzi
, platâ
, parâ
, taponâ
, scuindi
, nascuindi
-
(fig.)
fâ di aparence superficiâl rispiet a une sostance o a une realtât che e je diferente
-
(fig.)
vê dentri alc che no si viôt o no si capìs daurman dal difûr