clupî  clu|pî  [BF]

  1. v.tr. meti alc o cdn. intun puest li che altris no lu cjatin
    Sin. platâ , scuindi , sclupâ , taponâ , sclupî , nascuindi
  2. v.tr. fâ in mût che alc no si sepi, no si viodi
    Sin. platâ , scuindi , sclupâ , taponâ , parâ sot , sclupî , nascuindi
  3. v.tr. (fig.) fâ che alc nol sedi in viste o che no si sinti
    Sin. cuvierzi , platâ , parâ , taponâ , scuindi , nascuindi
    1. (fig.) fâ di aparence superficiâl rispiet a une sostance o a une realtât che e je diferente
    2. (fig.) vê dentri alc che no si viôt o no si capìs daurman dal difûr