cjatîf
cja|tîf
[CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al fâs il mâl di pueste:
Signôr, no stait a metimi / nel numar dei cjatîfs, / che vivin come bestiis / del sanc dei vuestris fîs (Zuan Batiste Galeri, Il furlan a messe)
Sin. trist
-
che al è fat par fâ mâl:
"Sù, sù pardiane! … Tu sâs che o soi bon nome di scherçâ jo, sence fâ cjativis azions!" (Arturo Feruglio, In cîl e je une stele!…)
Sin. mâl
, brut
-
che al mostre intenzion di fâ mâl
-
ancje di alc di inanimât, ma che al pues jessi personificât, negatîf, che al fâs dam:
se il mont l'è stât cjatîf e injust cun me / e al à paiât il ben che o ai fat cul mâl, / no jê reson di disperâsi avuâl (Zuan Lurinçon, Chest grant vaî)
-
che al à agonisim agressîf
-
che, cui che al è une vore determinât e intransigjent
-
adi.
di animâl, agressîf o pericolôs
Sin. trist
-
adi., s.m.
di frut, che nol ubidìs, che no si compuarte ben:
«In jet - tu ur zigaris – cjativats» (Argeo, I doi fruts);
ai i ans / de un nin / che la mestra / à trat davour la lavagna / parcè che al era / cjatîf e brut (Federico Tavan, No stei domandâme cetancj ans che ai)
Sin. trist
-
adi.
negatîf, che al è indreçât al mâl:
al fâs nome dams e al dissipe i zovins cul cjatîf esempli (Roberto Ongaro, Cretevierte)
Sin. brut
, mâl
, trist
-
che al mostre aspiets contraris a ce che al è ben, bon, biel e v.i.:
puar vecjo! al veve une cjative ciere (Pieri Corvat, El cuarantevot)
-
adi.
cun carateristichis negativis, cun pocje capacitât, cualitât:
si àn azardât di orê erizi su li ruìnis di un cjatîf ordin sociâl un altri miôr (Achil Telin, La Patrie Ladine, I, 1);
la colpe de cjative aministrazion (Josef Marchet, No sin contents!)
Sin. trist
, scart1
-
adi.
che nol plâs di savôr, odôr e v.i.:
o ai te lenghe / un savôr cjatîf di solfar (Eugjeni Marcuç, Ploie in plance dal gran);
"Ti parial che buti fûr cjatîf odôr, la mê bocje?" (Arturo Feruglio, El leon re)
Sin. brut
, trist
, ledrôs
, mâl
-
s.m.
odôr o savôr che nol plâs:
e bon sarà par me dut il cjatîf (Ermes di Colorêt, I, 150)
-
adi.
che al è contrari, svantazôs, che al fâs dam o che che al fâs vuadagnâ pôc, che nol à carateristichis positivis e v.i.:
pronosticâ / timp bon o timp cjatîf (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1852);
«Miôr puartâsi daûr une cjavrute vive; o varìn il lat fresc, anzit cjalt. No je une cjative idee» (Alan Brusini, Un dai pôcs)
Sin. trist
, ledrôs
, brut
-
adi.
[TS]
med.
di malatie o lesion, che e je grave, e va in piês e si slargje tal organisim
Sin. trist
-
s.m.
dome tal sing., la part negative di alc
Sin. mâl
, brut
Proverbis:
- bielis peraulis e cjatîfs fats a incjanin savis e mats
- bon scuedidôr, cjatîf paiadôr
- cuant che i fruts a stan cuiets, al è cjatîf segn
- i cjatîfs: cjapâju cuant che a vegnin e lassâju lâ cuant che a van
- la cjative jerbe e cres prest
- milantadôrs, cjatîfs paiadôrs