Dizionari de Lenghe Furlane

cjatâ fûr    [AF]

1. loc. rivâ a cjatâ, o ancje a inventâ, a pensâ, in gjenerâl cun dutis lis acezions di cjatâ, ma cun plui intensitât:  Eliseo rivât in place al si cjalà un pôc intor. Jolande i veve scrit dulà che e jere la sô cjase, ma lui cumò al faseve fature a cjatâle fûr (Carlo Sgorlon, Prime di sere); a capissin di no podê dîle fuart une tâl mincjonarie, cussì a cjatin fûr la scuse dai bêçs che no rivin (Guido Antonioli, Florean dal Palaç, I, 1)
   Sin. cjatâ
   Cfr. tirâ fûr , burî fûr , pescjâ¹

Components:

• cjatâ v.tr.
• fûr av., prep., inter., adi.inv., s.m.sing.