cjastronarie
/-ìe/
cjas|tro|na|ri|e
[CO]
-
s.f.
(coloc.)
robe dite o fate cence pensâ, a stupit vie o che e va cuintri de inteligjence e de funzionalitât:
chê cjastronarie anacronistiche, camoristiche, vergognose che e je la burocrazie aministrative dal guviar talian (Josef Marchet, Logjiche e politiche)
Sin. bestialitât
, cagade
, capocjade
, capocjarie
, cjastronade
, cjiade
, sempiade
, sempieç
, monade
, cretinade
, stupidade
, stupideç
, stupiditât
, stupidagjine
, mussade
, coionade
, putanade
, idiozie
, cazade
, macacade
-
s.f.
(coloc.)
cualitât, nature, cundizion di cui che al è cjastron o di ce che al è dit o fat a cjastron vie, cence inteligjence, cence funzionalitât, cence pensâ:
fûr da la Italie […] e je nome tristerie, barbaritât e cjastronarie (Josef Marchet, Cumò che o savìn…)
Cfr. cjaviestrarie
, stupiditât
, ignorance