capocjarie /-rì-/ ca|po|cja|ri|e [BF]
-
s.f.
cundizion, cualitât di cui che al è stupit o di ce che al è dit o fat cence pensâ, a stupit vie:
o fan del aur! A cuâl capocjaria / no ridusie i mortâi la tô magjia? (Zuan Josef Busiç, La Eneide di Virgjili)
Sin. bestialitât , cjastronarie , stupiditât , stupidagjine , idiozie