circumcircje /-ìrcje/ cir|cum|cir|cje [BF]
-
av.
in maniere, misure, cuantitât aprossimative:
sperimentâ cuntun grant numar di fameis (circumcircje 300) la pussibilitât di trasformâ consums pericolôs pe salût, pal ambient e pe int (Buteghe dal Mont, Luche Nazzi, Guide par un consum just e solidâl)
Sin. a pressapôc , a voli di nâs , plui o mancul , pôc sù pôc jù , sù par jù , un rafant l'altri , va e no va , un pressapôc
Var. circumcirche
Cfr. tor , ator , su1 , cuasi