circumcircje  /-ìrcje/  cir|cum|cir|cje  [BF]

  1. av. in maniere, misure, cuantitât aprossimativesperimentâ cuntun grant numar di fameis (circumcircje 300) la pussibilitât di trasformâ consums pericolôs pe salût, pal ambient e pe int (Buteghe dal Mont, Luche Nazzi, Guide par un consum just e solidâl)
    Sin. a pressapôc , a voli di nâs , plui o mancul , pôc sù pôc jù , sù par jù , un rafant l'altri , va e no va , un pressapôc
    Var. circumcirche
    Cfr. tor , ator , su1 , cuasi