Dizionari de Lenghe Furlane

circumcirche  /-ìrche/  cir|cum|cir|che  [BF]

1. av. in maniere, misure, cuantitât aprossimative:  à durât chê filistocje / circumcirche uns trê oris (Toni Broili, La metamorfosi udinese dai 17 Març ai 24 Avrîl 1848)
   Sin. a pressapôc , a voli di nâs , plui o mancul , pôc sù pôc jù , sù par jù , un rafant l'altri , va e no va , un pressapôc
   Var. circumcircje
   Cfr. tor , ator , su¹ , cuasi