camufâ
ca|mu|fâ
[BF]
-
v.tr.
furnî di camufs, di elements decoratîfs
Sin. incamufâ
-
v.tr.
cjapâ alc a cdn. cence vê il permès e cuintri dal dirit e de leç:
camufât une dì un tacuin sul scabel, / lu metè in sachete (, PF XII.66)
Sin. robâ
, puartâ vie
, freâ
, freolâ
, lecâ
Cfr. foti
, inculâ
, taconâ