burlon
/-òn/
bur|lon
[BF]
-
adi., s.m.
che, cui che i plâs ridi e fâ ridi, soredut cjolint vie:
pal so caratar solforic, i solits burlons a si divertivin a fâlu rabiâ (Elvio Loretti, Bepo e Muritin);
te storie dal Carnevâl Gurizan si ricuardin personaçs che a jerin une vore carateristics, burlons che a àn interpretât chest spetacul colorît e mataran de esecuzion e dal funerâl di Missâr Carnevâl (Egle Taverna, La tradizion dal Carnevâl a Gurize)
Sin. bacanon
, brighele
, mataran
, compagnon
, fraion
, fraiot
, purcjinel
, ridicul
, zuiatulon
, bufon
, paiasso
, matucel
, zugulon
, mataniç
, matescul
, matuç