brisighel
/-èl/
bri|si|ghel
[CO]
-
s.m.
(ancje spres.)
cui che al à aspiet e manieris elegantis, finis, creançosis, atentis ae mode, ancje in maniere sfuarçade par sedusi:
al crodeve di jessi un dandy, o miôr, come che al diseve lui, un raffiné. Al leieve Baudelaire, Rimbaud e ducj i Maledets e al cognosseve la diference jenfri i beaux e i gagà, i lions e… no mi visi. Jo no ai mai podût sopuartâ chei brisighei alì (Checo Tam, Don Franziskus e Iskander)
Sin. galandin
Cfr. civilin
, spucet
, moscardin
, lecardin
, galant