civilin /-ìn/ ci|vi|lin [CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al à bielece delicade, finece, elegance, biele maniere:
e someave chê Madonute che e ten sù lis mans, sul altâr di mieç: une musute civiline e i cjavei che i rivavin fin su la vite (Maria Forte, Dome la cjampanute di Sant Bortul);
al veve un fâ civilin e i bussave la man tignintje a pene poiade su la sô (Roberto Ongaro, Il muc)
Sin. civilut , finet , finut , fin1 , elegant