atirâ  a|ti|râ  [CO]

  1. v.tr. di alc, produsi une fuarce che e tire dongje alc altria àn intor dai argagns di fier, cussì a vegnin atirâts viers la emisfere calamite (Checo Tam, Sense)
    Sin. tirâ , tirâ dongje , clamâ , clamâ dongje , atrai
    1. (fig.) fâ rivâ dongjein Serbie, cuntune politiche salvadie di esenzion fiscâl e doganâl, a àn rivât a atirâ capitâi (Walter Tomada, Internazionalizazion in cinc mossis)
  2. v.tr. (fig.) fâ sintî interès, curiositât, passion e v.i.une vetrine par atirâ clients e à simpri di jessi rignuvide (Redazion La Patrie dal Friûl, Furlan su internet)
    Sin. tirâ , tirâ dongje , clamâ , riclamâ , sedusi , inzingarâ , ingolosî , atrai , clamâ dongje