atindi
/-tìn-/
a|tin|di
[CO]
-
v.intr.
meti impegn e cure par fâ alc o par che alc o cdn. a stedin ben o a ledin indenant ben:
al atindeve ai lavôrs te nestre campagne par judâ la mê puare mame restade vedue (Catarine Percude, Pe bocje si scjalde il for);
ogni tant e scjampave tal so lodar par atindi ae mignestre (Maria Forte, Mabile la Lunghine);
e pues atindi ai fradis plui piçui (Marisa Moretti, Neveade)
Sin. viodi
, cjalâ
, stâ daûr
, badâ
, abadâ
Proverbis:
- atindi, intindi e no spindi
- ce che la joibe e impromet, il vinars lu atint
- prometi nol sta par atindi
- se tu i puartis afiet a la tô prole, atint a la campagne