arc  arc  [FO, TS]

  1. s.m. arme di vuere, di cjace o sportive par trai frecis, formade di une aste lungje e elastiche che aes dôs estremitâts i si fisse une cuarde in tensionApol […] al copà Piton cuntune frece dal so arc (Adrian Cescje, Viaç aes origjins dal Logos); i siei gnerfs a jerin come la cuarde tirade di un arc (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
  2. s.m. struture architetoniche verticâl di forme plui o mancul semicircolâr, vueide tal mieç, che e permet di distribuî il pês di mûrs o struturis che a son parsore sui supuarts dal arc stessot i arcs di Marcjât vieri, tal clâr e scûr dal soreli e de ombre, e spietà un moment prime di traviersâ (Maria Forte, La tiere di Lansing); dentri i arcs a ridevin pituris plenis di agnulins (Maria Forte, I arcs)
    Sin. volte , volt1
    Cfr. rande , clâf
    1. struture de stesse forme, ma dome decorative o celebrative e ancje di materiâl no ediliziune grant fieste, bandierinis pardut, cualchi arc di vert in prin dai borcs (Pieri Somede dai Marcs, L'ultin cordo); la place e jere dute nete e furnide di arcs e galis e bandieris (Pieri Menis, Il fiâr dal plevan)
  3. s.m. forme a sezion di cercli o robe che e à chê formee veve ceis sutilis, a forme di arc, come dissegnadis cul lapis (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît); cun dut il so dolôr ingjavât tes grispis de muse ruspiose… vadì ancje tal arc de schene, ta chel tremâ des mans (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); la spuinde e lave, tun arc lunc e viert, dal cuel de insenadure, viers miezegnot fin a une ponte che si slançave de bande di soreli a mont cuntune creste di crets scûrs (Agnul di Spere, Int no consumade)
    Sin. volt1
  4. s.m. schirie di elements che a formin une linie plui o mancul curvecun dute la valade des Parts e dal Podê e l'arc grant des monts devant (Dino Virgili, Cuel Valâr)
  5. s.m. [TS] mus. imprest fat di un bachet flessibil, che al ten in tension grene o altris fibris, che si passe su lis cuardis di un strument musicâl par fâlu sunâ, e par estension ancje strument a arc o musicist che al sune chel strument«E là jù insom» al dîs il so amì mostrant la cise dai arcs dai violins […] «viodistu Gurin che intant che lui al sune culì, la femine a cjase cuissà ce che cumbine!» (Alan Brusini, Al Macalè); si sintivin lis cialis come une musiche di arcs platâts tal vert (Pieri Menis, Sflameadis)
    Sin. archet
  6. s.m. [TS] artes., tecn. imprest formât di un len che al ten in tension un fîl par taiâ la arzile e fâ modons«Môf chel poleâr, gnogno! Sêstu indurmidît?» e jù une pache cul arc di fâ modon, par traviers de schene (Pieri Menis, La scuele dai fornasîrs)
  7. s.m. [TS] gjeom. part di une curve cjapade tra doi ponts
  8. s.m. [TS] anat. segment di circonference di un orghin
    1. trat curvât di une struture vascolâr, di un gnerf, di un vues
  9. s.m. [TS] polit. complès di fuarcis politichisde Democrazie Cristiane al Partît Comunist, passant par chei altris partîts dal arc costituzionâl, ducj a someavin sodisfats de gnove organizazion aministrative (Max Mauro, Un Friûl difarent: i 90 mhz di Onde Furlane)
  10. s.m. dade di timpla trasformazion si le viôt tai dâts eletorâi suntun arc di timp plui lunc (Sergio Cecotti, Il risultât eletorâl dai partîts di identitât teritoriâl - A case study: Scottish National Party); intal arc di sîs zornadis (Mario Turello, Il brevet)
    Sin. zîr
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • l'arc di Sant Marc la sere, bon timp si spere, l'arc di Sant Marc la doman, no ven mai sere che nol sedi pantan