afermâ
a|fer|mâ
[AF]
-
v.tr.
dî alc in maniere clare e cun decision:
si pues afermâ, par plui aspiets, che la Leç 482/1999 e à lidrîs e prospetivis europeanis (Marc Stolf, Minorancis linguistichis)
Sin. confermâ
, dî
, dîle sclete
, proclamâ
, professâ
, ribati
Var. afirmâ
-
v.tr.
sostignî cun fuarce ideis, pinsîrs, e v.i.:
la indipendence glotologjiche dal furlan a rivuart dal sisteme dialetâl talian […] il gurizan G.I. Ascoli le à afermade, ma cjapantle dentri intune unitât "ladine" insiemi cul Retic e cul Grisonês (Josef Marchet, Autonomie e lengaç)
-
v.tr.
fâ che alc al sedi salt, al vedi fuarce:
vuê la Catalogne e va viers la autonomie, e viôt che e torne a sflorî la sô culture, e aferme in plen la sô identitât nazionâl (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
