a sec    [CO]

  1. loc.av., loc.adi.inv. cence licuital murì in pôcs dîs di une palmonite, e co a son lâts par vistîlu, a àn cjatât il jet plen di soròs che al si jere spandût pes cusiduris dai sacuts che Miute e scjaldave a sec tune cjalderie di fier e che i meteve daûr de schene par madurî la polmonite (Pieri Somede dai Marcs, Pre Josef)
    1. cence lagrimis«Jo… ma jo i mi copi, i vai a butâmi pal cret di Picjàs» A vaìva a sec (Novella Cantarutti, Il cosacut)
  2. loc.av., loc.adi.inv. in maniere svelte, improvisei doi a capirin a sec di vêle grise (Josef Cjargnel, Il Lâc di Cjavaç); cui che no si presente e si ves di cjatâlu a torzeon, fusilâlu a sec (Ivano Urli, Storie di Vera)
    Sin. a colp , a colp sec , di buride , tic e tac , dal improvîs , di bot , bot e sclop , a la improvise , a bot e sclop , di bot e sclop , di capot , di bote , di strade , daurman
    1. in maniere cussì improvise e curte di jessi pôc creançose«Aial forsit di confessâsi?» Se i vessin dade une sberle no si sarès urtât cussì. «No…» al rispuint a sec, rustic (Pieri Somede dai Marcs, Ta la ombre dal santuari)
  3. loc.av., loc.adi.inv. cence vê mangjât o bevût o ancje cence alc che al coventeal jere a sec, sedial di vin che di bêçs par paiâsi di bevi (Roberto Ongaro, Cretevierte); ma dut nol è finît, corpo di die, / no sin restâts a sec propi del dut (Giovanni Cossâr, Il Cjalcjut)
    Sin. a sut , a zun , a dizun
  4. loc.av., loc.adi.inv. [CO, TS] edil. cence ciment, cence malte e cence stabiliduretal stali poiât suntune alture, fat di doi mûrs a sec e cuviert di paie, si ingrumarin i lavorents (Pieri Somede dai Marcs, La bissebove); ur vevin leâts i braçs a chei trê puars fantats e ju sburtavin fûr viers un muret di claps a sec (Roberto Ongaro, Il muc)
Components: