volê2
vo|lê
[FO]
-
s.m.
il vê une intenzion, un desideri, une brame e v.i.:
dopo chel dì, par volê di Diu, ogni sabide di gnot e cor fin in chel sît incuintri a so fi e lui al jes de tiere in forme di un cjanat blanc (Catarine Percude, Il cjan blanc di Alturis);
chestis a jerin lis zornadis che Tite al passave tal so vieri paîs, niçulât di ca e di là dal volê dai siei amîs (Alan Brusini, La ultime partence);
cul lâ dai agns si è sintude femine e il volê di jessi mari ancje jê (Pieri Menis, Chei di Muraie)
Sin. volontât
, voie
, desideri
Var. orê
, olê
, vorê
, vuarê
Proverbis:
- cui che al compre cence podê al vent cence volê